Textu meu de azi va fi pe această temă, des se despart 2 persoane ce sex opus din cauza mîndriei sau din cauză neputinţei de a ceda, brusc hotărîm să ne despărţim sperînd că totul se va face spre bine, că ambii vom găsi persoana cu care vor fi mai fericiţi. Şi iaca peste cîteva zile am uitat unul de altu, începem să trăim o viaţa nouă de pe o foaie nouă, lăsînd foaia precedentă ca o simplă amentire pe care să o citim peste ceva timp din plăcere, dar nu o rupem, sperăm că acele clipe se vor repeta în fiecare zi alături de acea persoană, dar într-acelaş timp trăim cu o altă viaţă, ducem 2 vieţi paralele, una în depresie aşteptînd pasul de la partener, alta în căutarea unei noi fericiri, în timp ce ducem viaţa nouă parcă suntem o altă persoană, parcă facem în ciudă fostei persoane iubite, ne batem cu pumnii în piept că vom fi fericiţi, şi după ce mai işim la plimbare cu alte persoane şi încălzind patul nopţi întregi, înţelegem, că defapt nu e a tău această persoană, te gîndeşti cum ar fi toate aceste clipe întîmplate cu persoana nouă să le petrecem cu fosta dragoste, realizăm cît de proşti suntem, din cauza unui fleac, am ajuns să fim stervă sau babnic, să ne schimbăm radical, dar defapt din aceste 2 persoane una aşteaptă ceva timp, deobicei e fata, şi apoi băiatul înţelegînd că îi prost, se duce la fosta, numaidecît cu un buchet de flori şi cu cv un lucru deosebit ce să-i aducă aminte de clipele fericite petrecute împreună, totuşi el s-a întors la ea, e mai slab de caracter, recunosc că fetele îs mai puternice, ele pot nopţi întregi să se gîndească la tine, să-ţi privească fotografiile şi wall-ul dar nu-ţi vor scrie, pot să nu ceară scuze pentru că au încredere în sine că într-un fel sunt ideale şi că vor găsi un bărbat pe meritul ei, ele decid cu cine să fie alături şi cu cine nu, ele sunt excepţiile, şi cred că alegerea lor depinde şi de noi, без горького не почувствуешь сладкого, exact asta, apoi începi a preţui, ah şi încă un lucru, femeile sunt create de a fi iubite dar nu înţelese, iubiţi şi stimaţi femeile care sunt demne de a fi numite femei.
Mă simt mai OM ! Dc ?
Deci voi încerca pe scurt să povestesc ziua de azi şi concluziile făcute de mine.
1. Deci mă duc să cumpăr nişte flori de la o cunoscută a mamei, pentru a mă duce la memorial, am cheltuit aproape toţi banii de buzunar, am plecat la focul veşnic, am aruncat toţi bănuţii pe care îi aveam în buzunar, 2 bănuţ de 25 :D, am întrebat de un veteran dacă pot să-i stîng mîna, a acceptat, cînd am strîns-o, am simţit puterea bărbătească, cum tremura puţin mîna de emoţii, etc.
2. Am plecat la antrenamente pentru o chestie, şi deja cînd mă întorceam în drum spre casă aşteptînd rutiera, se apropie o bătrînică de noi, eram vrio 5 oameni în aşteptarea rutierei, a întrebat dacă nimeni nu trece strada ca s-o ajute pe ea, toţi au spus că nu, da eu văzînd că ruta mea degrabă nu are cînd veni, am spus că o ajut eu, m-a apucat şi ea de mînă şi am trecut strada, mi-a dat un sfat să nu fiu nervos, să-mi păstrez nervii, să primesc plăcere de la viaţă, să cînd, să dansez, să mă ocup cu ceea ce-mi place, mă urmărea cum trec înapoi strada şi în gura mare a strigat FERICIRE ŢIE, fuck, nu cred că am primit vreodată mai mare plăcere de la un om necunoscut.
Şi necătînd la acestea, ea vorbea pe rusă, fără supărări, da sînt mulţi oameni care vb rusa care ţin la ţărişoara asta mică mai tare decît unii moldoveni, cică ocupanţi :D tipa că tăţ moldovenii lucrează LA ITALIA, italienii cred că nu vă alungă, nu vă reproşează şi nu fac diferite sondaje de genu, nu e frumos, cred eu, mi-a propus să înbrac panglica asta la care am refuzat, cred că în ziua de azi defapt e o pierdere, dar nu-mi închipui cum era să trăim să fi cîştigat nazismul atunci, chiar dacă acum ei trăiesc mai bine ca noi, fix un an în urmă consideram şi eu asta ca polnîi bred, că tot asta îi 'tufta ş gon' dar pe lîngă cuvîntul VICTORIE, mai sunt cuvinte ca onoare, durere, patriotism, putere şi restul. Am înţăles că pentru viitor trebu de luptat, stimaţi bătrînii, fiţi mai OAMENI, sincer am primit o plăcere plăcută.
Şi acum ca la sfîrşit: să ajungem şi noi bătrîni şi să fim stimaţi, să nu fim judecaţi (pentru limba vorbită, pentru locul traiului,etc) de malîie dealdi mine, dealdi tine, care nuştiu nifiga viaţă, amin.
Să ajungem şi noi bătrîni !
Haideţi să fim sinceri. Fiecare din noi stă înainte de culcare, noaptea, în atmosfera sa preferată, ascultînd muzică preferată şi îşi închipuie diferite momente, le imaginează gîndinduse la viitor.
Păi iată şi eu stau acum cu un ceai călduţ în mîni, mă încălzesc de el şi mă gîndesc: cît e de farmecă noaptea, mai farmecă ca ziua, anume ea îţi aduce o plăcere mai mare şi o euforie plăcută, şi chiar dacă eşti alt tip de om. Te gîndeşti la un alt Eu. Păi acum aş dori să-mi iau o barcă mică şi uşoară dar cu un motor nebun. Să plutesc pe ea cu viteza maximală înainte. Mai departe de mal. Vîntul să-mi ia părul de după urechi. Să primesc plăcere de la zgomotul motorului puternic şi a valurilor de care se bate barca. Senzaţia că te grăbeşti în viitor. În căutarea fericirei. Sau a liniştei. Sau a unui ungher plăcut de a te ascunde de toată lumea. Dar ceva se întîmplă în creier care te face să stingi motorul. Priveşti în spate cît de departe eşti de mal. De viaţa pămînteană. Vezi becuri şi orăşelul în care ai crescut. Auzi nişte sunete de muzică şi rîsul unor oameni pe plajă. Te apucă o nostalgie. Dar şi o plăcere că ai fugit de tine însuţi. Chiar dacă şi pe un timp scurt. În sfîrşit eşti singur. Liber. Fericit.
Ar fi bine înainte de a te urca în barcă să iai cu tine vrio cîteva sticle de bere şi nişte pesmeţi. Să te opreşti şi să priveşti spre mal. Să beai berea eftină şi să mănînci pesmeţii dăunători. Să scoţi pachetul de ţigări şi să începi a fuma. Puţin te ameţeşte de la pachetul ieftin de ţigări. Dar e o senzaţie plăcută. Ar fi bine să iai şi o plapumă înainte de pornire. Să te ghemuieşti de aerul rece. Să te înveleşti cu plapuma. Să te culci sub mirosul de apă rece. Să bată încet vîntişorul. Şi să adormi. Vise plăcute :*
Copilărie . . . hah . . . ţin minte o zi anumită cînd bunică mă ducea la grădiniţă. Cînd ajunsesem la poarta grădiniţei, şi brusc mi-a trecut dorul de grădiniţă, o trăgeam pe bunica de fustă plîngînd că vreau acasă :D educătoarea încerca să-mi desprindă mînele dar bunica îşi ţinea fusta :D ăăhh acum cu mare bucurie m-aş întoarce la grădiniţă. La somnul de amiază, la terci de diminiaţă, la toate concertele şi toate clipele. Ţin minte cum vara pînă noapte jucam de-a scunselea, ne căutam printre tufari şi copaci :D acum deja nu mai sunt acei tufari şi copacii sunt tăiaţi. Şi vara de acum pare cam nu aşa ca în copilărie. Mai puţini copii văd pe stradă. Mai puţine strigăte, mai puţine geamuri sparte cu mingea de fotbal :D ţin minte cum fugeam de oameni beţi şi boschetari :D Ori mi se pare ori generaţia noastră nu va avea acea copilărie pe care am avuto noi ? Părinţilor li este frică să-şi lese copii afară mai pîn tîrziu văzînd atîţea nebuni împrejur care le este gîndul doar la prostii, criminal şi huliganism. PARAJĂNIE. Părinţii deja îşi impun copiii de mici să înveţe matematica, geometria, limbi străine, diferite obiecte şi chestii. Clar că copilul nu are idee în acea vîrstă ce înseamnă copilăria, pentru că părinţii le-o formează. Daţii mai bine la sport, la grădiniţe simple unde să înveţe să comunice, şi din diferite fapte să înveţe cv nou pentru el, săşi formeze caracterul ci nu inteligenţa. Inteligenţa mereu se formează, cu caracterul însăşi e mai greu ! Vreau purşisimplu ca această mică ţarişoară să fie ea mai cea mai. Şi probabil că viitor e chiar în mînele noastre, în urmaşii noştri. Politicienii vor muri iar la schimbul lor vor veni copii noştri. Vreau o lume vie. O viaţă vie. Copii noştri să fibă fericiţi. Să fibă purşisimplu oameni ! Pentru că privind în ziua de azi multor nu le ajung educaţie, nuştiu ce să facă în diferite situaţii, nu prea îşi preţuiesc părinţii, etc. Deci ca o concluzie la tot asta, fiţi oameni simpli şi buni la suflet. Cum spun părinţii noştri în unele cazuri: a să ai copii tăi şi a să vezi şi a să vorbeşti cu ei cum doreşti :D simt că e eriditar acest lucru. Păstraţi părinţii, mîndriţivă şi fiţi bucuroşi că îi aveţi. Pentru ca şi copiii noştri să se mîndrească cu noi şi noi să ne mîndrim cu ei !
Pentru urmaşi sănătoşi şi o generaţie bună !
Frumuseţea . . . hah, cum poate salva lumea cînd ia cere jertve ? De obicei din cauza ei suferă bărbaţii. Pentru că văzînd doar zîmbetul şi ochii ei frumoşi . . . Gata ! Suntem slăbiţi. Nu înţelegem ce se petrece cu noi. Ne purtăm şi procedăm uneori inadecvat. Frumuseţea ne cucereşte. Ne cucereşte atît inima cît şi creierul. Inima pompează mai repede, iar în creir sunt doar aberaţi.
De ce ? Pentru că vrem în fiecarea seară, fiecare diminiaţă să sărutăm unele şi aceleaşi buze. Vrem să privim în unii şi aceiaşi ochi şi să vedem portretul nostru în ochii ei. Şi nu importă ce caracter are, cum e educată, etc. Noi suntem gata să ne jertvim pentru ea, să o iertăm pentru trecutul ei, să încercăm să o influenţăm să-şi schimbe viziunea spre viaţă, să o educăm mai corect şi să facem oricare capriz al ei. De ce ?! Da huivo-znaet ! Ştiu doar una. Cînd suntem de multe ori dezamăgiţi în aşa cazuri, devenim tot mai duri, agresivi şi curvari. Pentru că aceste sunt consecinţele cînd întîlnim acea fată care e cea mai frumoasă în viziunea noastră. Apropo de viziunea fiecărui băiat. Fetelor, dacă cineva vă spune că sunteţi urîtă nu atrageţi atenţie acestor cuvinte. Eu că şi mulţi alţi bărbaţi am întîlnit aşa fete care în viziunea mea sunt cele mai frumoase, chiar dacă unii spun că ''e urîtă !'', ''ce ai găsit în ea ?'', chiar şi aceste vorbe sunt false. Pentru că şi eu ca şi oricare bărbat am avut aşa cazuri cînd singur spuneam aceste vorbe. De ce ? Ca să-l influenţăm pe acest bărbat. Ca să scăpăm de concurenţă lui şi să ne apropiem mai tare de această domnişoară ''urîtă''. Toate sunteţi frumoase, fiecare în felul său. Şi pentru fiecare se va găsi un bărbat care va aprecia pentru frumuseţea voastă. Dar cînd caracterul nostru nu este compatibil cu frumuseţea voastră. Încercările sunt degeaba de a o schimba. Probabil nu trebuie să încercăm să o schimbăm, să o învăţăm viaţă. Acest moment cînd o învăţăm şi în ţinem morală :D. Trebuie purşisimplu să fim alături, să creăm momente dulci şi romantice. Fapte frumoase şi bărbăteşti. Şi ce am înţeles eu: că nu-i important dacă în viaţa ei deja este cineva. Fetelor le plac băieţii romantici, puţini perverşi şi încrezuţi.
Vezi frumuseţea - cucereşteo !
Dar cum a spus un prieten de-al meu: pentru a-i cuceri inima trebuie să-i cunoaştem creierul. Sunt pe jumate deacord cu această frază. Pentru că noi totuşi trebuie să fim bărbaţi în tot sensul cuvîntului. Cînd vom fi aşa bărbaţi. Cel puţin vom avea şanse de a o cuceri de mai multe ori. Fetele doar sunt bune şi simt totul. Deci cînd vom fi sinceri, încrezuţi că o vrem doar pe ea alături, nu-i important ce concurenţi mai sunt în viaţa ei. Ea oricum îl va alege pe acel care e mai bărbat, e mai încrezut şi mai demn de a se vedea împreună cu ea alături !
Şi aşa de la o temă am trecut la alta. Unica ce pot spune. Din propria mea exeprienţă şi văzînt multe cazuri de genul ce mă înconjoară. Băieţi, apreciaţi frumuseţea fetei de care vă place. Fiţi încrezuţi şi puternici. Dacă sunteţi siguri că vreţi să adormiţi şi să vă treziţi cu ea alături, atunci acţionaţi !
ŞI-I SUKA BĂRBAT ! ! !
Dragoste nu există ! Eu vorbesc despre dragostea de bărbat faţă de femeie. Cărţile spun că dragostea e o deprindere, o dorinţă de a contacta. Cineva s-a gîndit de unde se ia această deprindere ? Asta totul e chimie. Învăţaţii demult au demonstrat că tot ce numim noi ''dragoste'', e doar un proces bio-chimic în organismul nostru. Amuzat, da ? Ba chiar nimic amusant. Totul chiar e foarte trist. E o formă tipică de înbolnăvire. Omul pierde somnul, pofta, efectuiază acţiuni inadecvate. Aceasta stare seamănă cu starea de ebrietate. Dragostea - ca şi durata oricărui alcool sau narcotic, mai devreme sau mai tîrziu îi trece durabilitatea.
Şi ce urmează după asta ? Corect ! ''ломка'' ! Iar după ''ломка'' ? pustietate !
Şi omul nu ştie ce să facă cu această pustietate. Ca regulă cei mari o umple cu alcool. Cred că nu trebuie de adus exemple de aşa cazuri. Chiar privind la boschetarii de pe stradă, mulţi din ei au pierit din cauza ''dragostei''. Eu deja tac cîte omururi din cauza la această boală. Cîte sinucideri, dueluri, războaie cîte ? Nimic pozitiv. Voi a să mă întrebaţi : cum dragostea ca sursă de inspiraţie, de muză ? Poezia, proza, muzica, filmele la urma urmei ! Tot asta au inventat oamenii. Nu ştiu ce să facă cu această boală. Iată şi au început să cînte. Peurmă HOP. Sa aflat că pe asta încă şi bani se poate de făcut !
Iată despre ce cîntă tinerii noştri în ziua de azi ?
Un comentariu din urmă : despre musi-pusi :D
Iată ! Ei nici nu ştiu asta cum se numeşte ! Dar voi cum aţi numi ? Nuştiu, boală, obicei, deprindere, instinct de înmulţire. Taracanii doar tot se înmulţesc. Şi asta ce înseamnă ? Că la ei e dragoste ?
Dacă acest mesaj v-a pus pe gînduri. Atunci e normal. Iar dacă va făcut să credeţi în asta. Atunci mii jale de voi. Poate şi nu există dragoste. Nuştiu defapt ce-i asta. Dar în viziunea mea e sinonim al cuvîntului fericire. De ce înainte de a îmbrăca inelul pe unul din degetele mînei fiecare jură că o/îl va iubi mereu în fericire şi durere, în bogăţie şi sărăcie, în sănătate şi boală pînă cînd dragostea nu îi va despărţi ? Pentru că eu un dar dat de Dumnezeu. Un simţ ce poate face dintr-un simplu om - un om fericit. E fericit că aparţine şi îi aparţine unuia şi aceluiaşi om. Că iubeşte şi este iubit de acelaşi om. Un simţ ce trezeşte în noi dorinţa de a trăi. De a crea. De a face fapte frumoase.
Degradaţie. FUCK ! Realizez că degradez ! Uneori mă port cum un an în urmă nici nu mi-ar trece prin gînd aşa ceva. Am gînduri la care niciodată nu m-am gîndit. Să fiu realist. Un an în urmă mă gîndeam că totul va fi altfel. Am probleme în familie. Adică cu mama. Trăiesc doar cu ea. Uneori îi răspund urît şi mă port ca un BARAN ! Credeţi că e normal ? Dăunăzi credeam că e normal, deja matur şi gîndesc altfel, dar acum sunt convins că nu e normal. Da am crescut fără tată. Nu prea ştiu de frică. Dar stimă faţă de MAMA cînd este - cînd nui. Mă cred mai deştept ca ea şi de asta îi răspund şi încers să o conving urît în ceea ce cred eu. Da uneori ea nu mă ascultă ce spun. Dar uit de ce nu mă ascultă ! De aceea că lucrează şi încearcă să aducă un ban în casă. E greu fără tată. Nu spun nimic. Dar decît un tată BARAN ca şi mine, credcă mamei îi ajunge doar un BARAN :D. Deci în familie în ultimul timp totul se distruge. Simt cum împlinesc 18 ani şi va trebui să-mi caut de lucru, să trăiesc aparte de ea şi încă să reuşesc cu învăţătura. Apropo de învăţătură. Primul an la colegiu am învăţat destul de OK. Al 2-lea l-am început dea oaia. O medie că mii ruşine să o scriu. Şi chiar dacă sunt mai deştept ca unii care au note mai bune ca mine, probabil purtarea mea tot influenţează. Defapt nu probabil dar sigur ! Spun ca viitor profesor care învaţă la colegiul pedagogic. Nu demult am avut un caz neplăcut la lecţia de matematică şi totul a căzut deasupra mea. Eu defapt nici bursă nu trebuie să primesc cu media mea. Dar m-a salvat că nu am absenţe nemotivate şi că nu am restanţe. Macar cv pozitiv :D. Acum despre fotbal. Azi după 2 săptăîni de pauză din cauza că am fost răcit, m-am antrenat cu anul 96. Am simţit că nu mii uşor. Şi în toate nefericirile şi pierderile, eu îl învinovăţesc pe antrenorul meu. În ultimu timp parcă a dispărut dorinţa şi străduinţa. Deci sunt şi eu de vină. Dar orice sportif cînd are timpuri grele singur se isprăveşte cu problemele sale. Dar asta încă e o temă neterminată. M-ai am timp. Dar vreau cineva să se bucure de mine. Să am stimul pentru ce să lucrez, să învăţ şi să fiu bărbat. Pentru asta trebuie o femeie alături. Deci o domnişoară care să aibă încredere în mine, să mă stimuleze, etc, ele ştiu mai bine cum să se poarte cu un bărbat care are timpuri grele şi vise mari. Am o frază la sfîrşit de tot asta ce am scris ''Chiar dacă nu ai luat un start reuşit, nu înseamnă că nu poţi finaliza primul''. Deci viaţa nu e terminată. E doar începutul. Dar începutul probabil e cel mai greu în viaţă. Anii aceştea de tinereţe sunt foarte şi foarte importanţi în viaţa noastră. Trăiţii aşa ca părinţii să se mîndrească, prietenii să vă laude, iubita să fie fericită :)
.jpg)
Sunt îndrăgostit. Îndrăgostit de ochii ei . . .
zîmbetul ei . . . părul ei . . . glasul ei . . . şi de rîsul ei . . .
FUCK ! Are un rîs de copil . . . dulce şi cu adevărat fericit.
Sunetele încet îmi zgîrîe inima. Necătînd că zîmbetul ei îmi provoacă durere, eu continui să o fac să rîdă . . .
Procedez masochistic . . .
Ea primeşte plăcere dar eu durere. În schimb primesc o durere plăcută. Plăcerea o primesc cînd o văd veselă, cînd zîmbeşte şi rîde.
Mă simt jertvă în plasa pe care tot eu am făcuto. De fiecare dată cînd o văd . . . din nou mă îndrăgostesc . . . tot mai tare şi mai tare.
Mă simt slab şi că iubesc nereciproc. Dar ce nu a-ş face săi văd zîmbetul şi să-i aud rîsul . . . Chiar dacă încă nu am avut şansa să-i ating corpul (e aşa gen de fată şi mie asta îmi place). Are un corp ideal.
Cînd vine noaptea îmi închipui diferite situaţii şi scene . . . Ăh gînduri şi emaginaţie mea puţin erotică şi perversă . . .
Sunt singur în casă. Gîndurile melea sunt doar la ea. Focul îmi bate în spate dar mie tot mii frig. Vine timpul cînd deja mi se face somn. Mă culc în patul rece şi nu pot adormi.
Închid ochii şi o văd pe ea. Îi deschid şi simt cum mii frig.
Fiecare alege cum să adoarmă: cu ochii închişi sau deschişi.
Eu personal ador să adorm cu ochii deschişi. Dar mii frig . . .Îmbrac un pulover mai gros dar mie tot mii frig . . . straniu . . .
Încă şi căldura de la sobă bate spre mine dar mie tot mii frig. Îl chem pe Răx (cîinele meu) în pat. Încep să îl mîngîi. Dar nici blana lui nu mă încălzeşte. De la frig deja mă ghemuiesc şi încep să adorm.
Adorm cu gîdul la ea. Visele . . .
Ăh visele . . . în ele scenariul e scris de mine. Pot face aşa cum eu doresc şi să o fac pe ea să facă ceea ce doresc eu.
Dar în realitate e alt gen de fată. Dar totuşi visez . . .
Sperînd că visele vor deveni realitate.
Mă trezesc şi încep ziua cu un duş şi apoi cu un mic dejun.
Ziua fac tot ce eu doresc. Iar seara . . .
Seara din nou sunt îndrăgostit . . .
Nu ştiu cum să încep textu, dar ştiu că fiecare dintre noi vrea ca această iarnă să fie de neuitat, să fie fericit/ă, să-şi găsească a 2-a jumătate, să iubească şi să fie iubit/ă. Sărbătorile de iarnă să fie cele mai minunate. Anul Nou să înceapă cu bine, cu sănătate, în pace. Deci să fie totul ca în poveste, să ne găsim zînele, fetele să-şi găsească magicienii. Vrem ca această vacanţă, ca această iarnă să fie deosebită, plină de căldură, de pasiune, de dragoste, de momente frumoase. Să stăm cu a 2-a jumătate în pat şi să ne gîdilim, să privim filme cuprinşi sub oghial, să dăruim căldură unu altuia, să ne dăm pe sanie la vale împreună, să ne răsturnăm şi să începem să ne sărutăm. Să avem fracturi, vînătăi, cicatrice care ne vor aminti de aceste clipe frumoase. Să primim cadouri şi cuvinte frumoase ce ne vor aduce zîmbetul pe buzele îngheţate. Ochii să ne sclipească văzîd-ul/o pe el/ea alături. Buzele să se dezgheţe sărutînd-o/ul. Limbele să găsească limbă comună . . .
Stau cu picioarele întinse la pămînt şi cu spatele sprijinit de uşa din baie, vreau să mă ascund de lumea ce mă înconjoară, curge o lacrimă fără să vreau, curge a doua şi înţeleg că mă ascund de mine însuşi, mă tem de propria umbră, sting lumina şi încerc să mă calmez, să-mi revin, să mă regăsesc. O mie şi unu de gînduri în capul meu şi nu o pot face, mă dezbrac cu pielea şi încep să-mi fac duş, stau rezemat de părete, ţin para de duş deasupra mea, dau drumul la apă fierbinte, mă încălzesc dar nu ajută să mă calmez, dau apa rece gheaţă, încerc să caut punctul forte de a mă calma şi de nu a observa ce se întîmplă cu mine, sunt calm, nu observ că mii frig, stau în linişte şi pace, mă simt inutil, mă simt semi mort în întuneric, mă culc în vana plină cu apa rece, simt că mii frig, simt cum inima se zbate mai des pentru a-mi întreţine corpul viu, caut motiv de a muri dar şi puteri de a supraveţui, sunt confuz, nuştiu ce vreau mai mult, m-am gîndit la cei care îi aştept şi mă aşteaptă acasă de zi cu zi, e prea devreme să mor şi nu merită dureri oamenii cei care au o importanţă în viaţa mea, unde fiecare a pus cîte o piatră în dezvoltarea mea, unde fiecare a pus o bucăţică de sufletu în mine, sar din vana rece, mă uit la trupul meu vînăt, îmi fac ceai fierbinte, mă pun cu spatele la sobă şi mă încălzesc gîndindumă că sunt mai puternic decît MINE, că visul meu încă nu sa realizat, caut puteri de a merge spre idealul meu, de al obţine prin propriile forţe, de a ajunge personalitate şi un simplu om de valoare.
FĂ CA IDEALUL TĂU SĂ-ŢI SCHIMBE VEAŢA, ŞI NU PERMITE VEŢII SĂ-ŢI SCHIMBE IDEALUL :)
p.s SUNTEM MAI PUTERNICI DECÎT eu-l NOSTRU
Cît de încrezuţi şi puternici noi n-am părea, avem şi noi slăbiciuni, nu suntem Zei, sîntem şi noi oameni cu raţiune ca şi femeile, şi noi ca şi femeile suferim din cauza unor motive, noi tot vrem să fim aleşi, doriţi, necesari ca apa şi aerul, mai uşor să fii femeie, nu trebuie să suni, să scrii, să faci primul pas. Cu ce reciprocitate voi puteţi răspunde ? Dacă aveţi bortă între picioare asta nu înseamnă că noi trebuei să alergăm după voi. Sporu nui, sunt de acord că băiatul trebuie să facă primul pas, defapt nu contează primul pas, ci mai mult al 2-lea, dar cîţi paşi trebuie să facem ca vouă să vă fie clar că ne place de voi ? Doar vouă asta vii principalu, el să nu renunţe şi să vă cucerească de fiecare zi, pînă la sfîrşit joaca devine prea lungă şi ambii se satură de acest joc.
GAME OVER (((
Dragostea, defapt tot timpul e din prima vedere, o singură privire și inima ți se bate ca prima dată cînd te-ai îndrăgostit în copilărie, sîngele circulă de 10 ori mai repede, simți cum prin fiecare vinișoară trec fiorii, te gîndești la nimic, capul e orbit de frumusețea ei, de zîmbetul ei, de părul ei, de ochii ei, de genele ei, de obraji ei, de buzele ei, de corpul ei. Ești gata să faci orce ca să te trezești în fiecare dimineață alături de ea.
Încerci săi placi și să nu comiți greșelile pe care le-ai făcut cu fetele precedente, dar emoțiile și sentimentele sunt așa de mari că tu nu te controlezi, o gelozezi la fiecare stîlp, nu ai de gînd so dai nimănui, dar nici nu dorești să fie nefericită alături cu tine, pleci la risc, ori totul ori nimic, tu dorești săi deschizi ochii, săi demonstrezi că o iubești și că ai face orice pentru ea, eu aș spune că fericirea bărbatului e în mîinele femeiei, totul depinde de ea, dar și de bărbat, dacă ambii vor face tot posibulul ambii vor rămîne fericiți, nu poate fi fericire cînd unul din ei nu iubește.
Să iubiți și să fiți iubiți ! ! ! :)
Fiecare din noi caută a 2-ua jumătate, te saturi la un moment dat să fii singur şi ai nevoie numadecît, chiar acum de a 2-ua jumătate, cauţi şi găseşti destule candidaturi care te merită şi sunt pe placu tău, iai primul candidat care'i cel mai cel mai şi afli dac vă potriviţi, asta nu-i clar din prima întîlnire şi deja începe a 2-ua a 3-ea a X-a întîlnire, unde pierzi destul timp, nu s-a primit cu acest candidat iai următorul candidat şi începi din nou aceeaşi sistemă, şi aşa pînă îţi vine un gînd în cap, " Din cîte persoane care îmi plac nici una nu mi sa potrivit, oare ce simt persoanele căror eu le plac dar nu-s în gustul meu ? poate mai greu să primeşti dragoste decît so dărui ? "
Hmmm . . . stai şi te gîndeşti, nu ai ce spune, nuştii ce să faci cu acest gînd, nu-ţi iese din cap, şi continui să trăieşti tot aşa mai departe, sperînd că totul se va schimba spre bine, speranţa moare ultima, dar totuşi alegerea o faci tu dar nu soarta, fiecare e scriitorul propriei vieţi.
Vii acasă după o zi obositoare şi răcoroasă, aprinzi PC-ul şi pui apa la fiert, cît fierbe apa vizualizezi ce nou pe profilu tău, poate au apărut cv filme noi sau cv muzică. Apa fierbe, îţi faci ceaiul şi ţil iai la PC, pui muzica din play-listu tău şi îţi creezi atmosfera de linişte şi pace, cuprinzi cana fierbinte cu mîinele reci şi simţi cum ţi se trezesc fiorii pe tot corpul, faci un gît şi simţi cum ceaiul încet se plimblă în organizmul tău, faci pauză dintre fiecare gît de ceai ca să primeşti această plăcere de mai multe ori, ceaiul deja se răceşte, muzica se schimbă şi începi să-ţi faci temele în cel mai bun caz :D, alţii caută distracţie prin oraş, alţii la TV, iar alţii stau pe reţele de socializare :D, începi să vb cu unu cu altul, primeşti plăcere de la conversaţie, vorbiţi pe diferite teme, etc. Şi aşa APROAPE în fiecare zi doar cu mici schimbări: gustul ceaiului, muzica, temele, aventurile din oraş, ştirile şi filmele de pe TV, şi persoanele cu care comunici.
P.S: mi-am amintit că fierbe apa :D
Omenirea, stau purşisimplu şi mă gîndesc, cîte miliarde de ani există acest pămînt, realizez că omul pe acest pămînt e ca un fluture în viaţa mea, doar pe o zi, defapt sunt o foaie dintr-o carte, poate chiar o pagină sau frază, fiecare îşi lasă amprenta pe acest pămînt, şi mă gîndesc: Dc anume EU m-am născut dar nu altul în locu meu ? Eu trăiesc ca să-mi aflu menirea pe acest pămînt, poate menirea mea e în a creşte o familie şi a continua viaţa pe acest pămînt, poate de a crea şi de a inventa lucruri noi ce ne vor uşura viaţa, poate de a aduce purşisimplu bucurie şi fericire unor simpli oameni, poate de a ajunge personalitate şi oamenii să ea exemplu de la mine, sau poate de a educa o nouă generaţie, să ajut copiii care au fost ca mine să-şi afle menirea pe acest pămînt. Din toate acestea am făcut o concluzie: OAMENI trebuie să fim, Oameni trebue să murim !nu te lăsa şă joci în regulele ţării, societăţii, prietenilor, chear cîteodată şi părinţii n-au dreptate, n-au încredere în tine, dar caută în tine puteri de a te regăsi, de a te afla pe tine însuţi. Fii propriul biruitor asupra eu-lui său !
.jpg)
.jpg)
.jpg)