Haideţi să fim sinceri. Fiecare din noi stă înainte de culcare, noaptea, în atmosfera sa preferată, ascultînd muzică preferată şi îşi închipuie diferite momente, le imaginează gîndinduse la viitor.
Păi iată şi eu stau acum cu un ceai călduţ în mîni, mă încălzesc de el şi mă gîndesc: cît e de farmecă noaptea, mai farmecă ca ziua, anume ea îţi aduce o plăcere mai mare şi o euforie plăcută, şi chiar dacă eşti alt tip de om. Te gîndeşti la un alt Eu. Păi acum aş dori să-mi iau o barcă mică şi uşoară dar cu un motor nebun. Să plutesc pe ea cu viteza maximală înainte. Mai departe de mal. Vîntul să-mi ia părul de după urechi. Să primesc plăcere de la zgomotul motorului puternic şi a valurilor de care se bate barca. Senzaţia că te grăbeşti în viitor. În căutarea fericirei. Sau a liniştei. Sau a unui ungher plăcut de a te ascunde de toată lumea. Dar ceva se întîmplă în creier care te face să stingi motorul. Priveşti în spate cît de departe eşti de mal. De viaţa pămînteană. Vezi becuri şi orăşelul în care ai crescut. Auzi nişte sunete de muzică şi rîsul unor oameni pe plajă. Te apucă o nostalgie. Dar şi o plăcere că ai fugit de tine însuţi. Chiar dacă şi pe un timp scurt. În sfîrşit eşti singur. Liber. Fericit.
Ar fi bine înainte de a te urca în barcă să iai cu tine vrio cîteva sticle de bere şi nişte pesmeţi. Să te opreşti şi să priveşti spre mal. Să beai berea eftină şi să mănînci pesmeţii dăunători. Să scoţi pachetul de ţigări şi să începi a fuma. Puţin te ameţeşte de la pachetul ieftin de ţigări. Dar e o senzaţie plăcută. Ar fi bine să iai şi o plapumă înainte de pornire. Să te ghemuieşti de aerul rece. Să te înveleşti cu plapuma. Să te culci sub mirosul de apă rece. Să bată încet vîntişorul. Şi să adormi. Vise plăcute :*