Omenirea ?

Omenirea, stau purşisimplu şi mă gîndesc, cîte miliarde de ani există acest pămînt, realizez că omul pe acest pămînt e ca un fluture în viaţa mea, doar pe o zi, defapt sunt o foaie dintr-o carte, poate chiar o pagină sau frază, fiecare îşi lasă amprenta pe acest pămînt, şi mă gîndesc: 
Dc anume EU m-am născut dar nu altul în locu meu ? Eu trăiesc ca să-mi aflu menirea pe acest pămînt, poate menirea mea e în a creşte o familie şi a continua viaţa pe acest pămînt, poate de a crea şi de a inventa lucruri noi ce ne vor uşura viaţa, poate de a aduce purşisimplu bucurie şi fericire unor simpli oameni, poate de a ajunge personalitate şi oamenii să ea exemplu de la mine, sau poate de a educa o nouă generaţie, să ajut copiii care au fost ca mine să-şi afle menirea pe acest pămînt. 
Din toate acestea am făcut o concluzie: 
OAMENI trebuie să fim, Oameni trebue să murim !
nu te lăsa şă joci în regulele ţării, societăţii, prietenilor, chear cîteodată şi părinţii n-au dreptate, n-au încredere în tine, dar caută în tine puteri de a te regăsi, de a te afla pe tine însuţi. Fii propriul biruitor asupra eu-lui său !