Dragoste nu există ! Eu vorbesc despre dragostea de bărbat faţă de femeie. Cărţile spun că dragostea e o deprindere, o dorinţă de a contacta. Cineva s-a gîndit de unde se ia această deprindere ? Asta totul e chimie. Învăţaţii demult au demonstrat că tot ce numim noi ''dragoste'', e doar un proces bio-chimic în organismul nostru. Amuzat, da ? Ba chiar nimic amusant. Totul chiar e foarte trist. E o formă tipică de înbolnăvire. Omul pierde somnul, pofta, efectuiază acţiuni inadecvate. Aceasta stare seamănă cu starea de ebrietate. Dragostea - ca şi durata oricărui alcool sau narcotic, mai devreme sau mai tîrziu îi trece durabilitatea.
Şi ce urmează după asta ? Corect ! ''ломка'' ! Iar după ''ломка'' ? pustietate !
Şi omul nu ştie ce să facă cu această pustietate. Ca regulă cei mari o umple cu alcool. Cred că nu trebuie de adus exemple de aşa cazuri. Chiar privind la boschetarii de pe stradă, mulţi din ei au pierit din cauza ''dragostei''. Eu deja tac cîte omururi din cauza la această boală. Cîte sinucideri, dueluri, războaie cîte ? Nimic pozitiv. Voi a să mă întrebaţi : cum dragostea ca sursă de inspiraţie, de muză ? Poezia, proza, muzica, filmele la urma urmei ! Tot asta au inventat oamenii. Nu ştiu ce să facă cu această boală. Iată şi au început să cînte. Peurmă HOP. Sa aflat că pe asta încă şi bani se poate de făcut !
Iată despre ce cîntă tinerii noştri în ziua de azi ?
Un comentariu din urmă : despre musi-pusi :D
Iată ! Ei nici nu ştiu asta cum se numeşte ! Dar voi cum aţi numi ? Nuştiu, boală, obicei, deprindere, instinct de înmulţire. Taracanii doar tot se înmulţesc. Şi asta ce înseamnă ? Că la ei e dragoste ?
Dacă acest mesaj v-a pus pe gînduri. Atunci e normal. Iar dacă va făcut să credeţi în asta. Atunci mii jale de voi. Poate şi nu există dragoste. Nuştiu defapt ce-i asta. Dar în viziunea mea e sinonim al cuvîntului fericire. De ce înainte de a îmbrăca inelul pe unul din degetele mînei fiecare jură că o/îl va iubi mereu în fericire şi durere, în bogăţie şi sărăcie, în sănătate şi boală pînă cînd dragostea nu îi va despărţi ? Pentru că eu un dar dat de Dumnezeu. Un simţ ce poate face dintr-un simplu om - un om fericit. E fericit că aparţine şi îi aparţine unuia şi aceluiaşi om. Că iubeşte şi este iubit de acelaşi om. Un simţ ce trezeşte în noi dorinţa de a trăi. De a crea. De a face fapte frumoase.